Blog

Primiți prea multe cadouri pentru copiii dumneavoastră şi nu ştiţi cum să diminuaţi această cantitate sau acest comportament?

În multe dintre situaţiile în care ne “pierdem” printre rafturi, este vorba despre căutarea unei stări de bine, a unei mulţumiri de moment, a unei fericiri mărunte şi trecătoare. 

Acest model poate fi preluat de copiii din familie, cu multă uşurinţă. Dacă tu, ca părinte vei avea parte de cadouri multe cumpărate sau primite şi ei, ca membri ai familiei, îşi vor dori să experimenteze bucuria de aprimi, de a avea şi, când vor deveni adulţi, de a cumpăra fără a ţine cont de nevoile reale.

„Tocmai am sărbătorit prima zi de naștere a gemenilor noștri, iar familia ne-a copleșit cu o avalanșă de cadouri (toate jucării) pentru ei. A fost foarte drăguț din partea lor și, deși le sunt recunoscătoare pentru eforturile lor, este mult mai mult decât avem nevoie și/sau dorim să aibă copiii noștri.

Am dori să evităm o situație similară de Crăciun: cum să spunem familiei noastre că nu avem nevoie de atât de multe lucruri pe cât ar dori ei să le ofere? (și adulții primesc mult prea mult; nu este doar o problemă a copiilor)” (părinte)

Posibile soluţii:

1) Stabiliți reguli și limite privind oferirea cadourilor, chiar şi de sărbători!

Există familii în care părinţii pot stabili reguli în privinţa cadourilor: “un singur cadou”, „nimic cu baterii” sau regula „vă rog, nu mai multe animale de pluș”. De asemenea, puteți încerca să trimiteți sugestii viitorilor musafiri.

2) Dă mai departe

Drumul jucăriilor de la o casă la alta este o măsură inteligentă de a evita excesul de jucării. Dacă aveți spațiu pentru a depozita ceea ce nu este folosit, utilizaţi-l şi creaţi cât mai multe ocazii de a oferi altor copii, din jucăriile care prisosesc. Acest comportament de dăruire şi generozitate poate fi şi un bun exemplu pentru copilul sau copiii dumneavoastră.

3) Sugerați activități și excursii în loc de jucării

Sugeraţi rudelor şi celor care vor să ofere cadouri copiilor dumneavoastră, că pot folosi banii pe o „experiență”, cum ar fi o zi specială în care să facă anumite activități sau că pot oferi o tabără sau o excursie, amintiri care ar putea dura o viață întreagă!

Pentru unii, ar putea fi prea mult, să accepte că trupul nostru comunică prin emoţiile pe care le trăim, cu o putere mai mare decât o voce. Este drept, oamenii, uneori, nu pot percepe logic sau nu pot “auzi” dincolo de urechi, ceea ce emoţiile noastre vor să transmită. În realitate, ceea ce simţim, “totul nostru”, găseşte calea potrivită pentru a ne capta atenţia şi, mai apoi, se manifestă cu ajutorul corpului nostru.
Am ales să trăiesc experienţa conştientizării unor astfel de manifestări cu mare intensitate emoţională, în cadrul unui workshop de bodypsychotherapy.
Sunt recunoscătoare ca am avut ocazia să îl reîntâlnesc pe Felix Hohenau din Austria, psihoterapeut ce abordează acest concept în şedinţele lui de terapie şi nu numai.
Bodypsychotherapy este despre conştientizarea emoţiilor pe care le trăieşti şi manifeşti, cu ajutorul şi prin intermediul corpului tău.
Sunt, de asemenea, recunoscătoare pentru ceea ce am primit din partea colegelor mele psihoterapeute, cu care am participat la eveniment. Le mulţumesc pentru ceea ce au exprimat din tot sufletul lor şi cu multă sinceritate, pentru că, fiecare experienţă împărtăşită m-a îmbogăţit emoţional.

Îndrăznesc să spun că tot ceea ce am trăit la acest eveniment m-a ajutat în procesul meu continuu de vindecare şi dezvoltare, nu doar emoţională, ci şi profesională.

Viaţa şi relaţiile, de orice tip sunt într-o continuă dinamică. Şi noi, ca terapeuţi cu experienţă, suntem, în primul rând, oameni cu poveşti proprii. Avem şi noi nevoie de vindecare şi împărtăşire, în fiecare etapă a vieţii noastre, ajutor pentru dezvoltarea abilităţilor de percepţie a trăirilor şi emoţiilor care ne înconjoară.
Am învăţat şi voi păstra marcat în imunitatea mea afectiv-emoţională, că: NU TREBUIE SĂ FIM PERFECŢI, CI PREZENŢI! Iar corpul nostru, chiar dacă uneori e încercat de răceli zdravene, nu înseamnă că nu luptă şi nu e puternic.
Mereu va exista slăbiciune în fortă şi putere şi mereu va exista curaj acolo unde există teamă.
Legăturile puternice vindecă, apropie, transformă şi susţin, iar legăturile în care vulnerabilitatea e permisă, emoţiile sunt respectate, primite şi susţinute reciproc, asigură echilibrul atât de valoros, într-o relaţie. Din astfel de relaţii ne putem asigura hrana emoţională pentru momentele grele, dar şi pentru cele pline de fericire.
Îi mulţumesc colegei şi colaboratoarei mele, Cristina Cojocaru, că a făcut posibilă această întâlnire.

În cazul atacurilor de panică, senzațiile fizice sunt atât de puternice încât pot fi asemănătoare cu cele ale unui atac de cord. Atacurile de panică sunt fie un simptom al unei tulburări de panică, fie o manifestare a unei stări generale de anxietate.

În cazul unui atac de panică există câteva instrumente pe care le puteţi folosi pentru ca manifestările să vă pară mai puțin înfricoșătoare:

1. Atacurile de panică apar adesea cu senzaţii de genul: furnicături, amețeli, respirație greoaie și abundenţă de gânduri. Încercările de a lupta cu aceste senzaţii, pot duce la epuizare. Deși este contraintuitiv, oferiţi-vă timp pentru a le observa şi lasaţi-vă să treceţi conştient prin episod. Astfel puteţi reduce din intensitatea lui. Încercaţi o anticipare a trăirilor.

2. Atacurile de panică vă pot face să vă simțiți că pierdeţi controlul. În astfel de situaţii, poate fi util un exerciţiu de respiraţie în care să implicaţi întregul corp. Astfel, îl puteţi conştientiza mai uşor şi îl puteţi folosi ca ancoră în realitate, în caz de nevoie. O altă modalitate de ancorare în timpul unui atac poate fi frecarea mâinilor sau a picioarelor goale pe o suprafața unui scaun, a unui covor sau a unei canapele sau strângerea în mână a unui cub de gheaţă.

3. Atunci când trăiţi un atac de panică, partea emoțională a creierului denaturează comenzile. Hormonii de stres inundă creierul și corpul trece pe modul de supraviețuire. Angajarea părţii raţionale a creierului în domolirea emisferei emoţionale este una dintre cele mai eficiente terapii pentru anxietate și panică. De exemplu, raționamentul verbal poate ajuta etichetarea şi înţelegerea senzaţiilor neplăcute, ca erori trecătoare: “Acum simt aşa, va fi neplăcut puţin, dar va trece”.

O altă modalitate de trece mai uşor peste atacul de panicăeste angajarea raţuinalului în sarcini care necesită abilități motorii sau cognitive (spălat de vase, sortat de rufe, cuvinte încrucișate etc.)

Dacă se întâmplă să aveți mai multe atacuri de panică într-o zi sau dacă constatați că sunteți în mod constant îngrijorat de faptul că aveți astfel de manifestări, aplelaţi la un profesionist în domeniul sănătății mintale. Discuţiile şi întâlnirile cu el vă pot fi de mare folos.

1.Când simțim frica, în mod constant, manifestările ei sunt senzaţii de temere, neliniște şi deseori comportament de tip evitant.

Când simțim frică, ajungem să evităm aproape orice ține de aspecte relaționale, confruntări, asumări şi altele. În relațiile de cuplu, maritale sau de familie, frica se manifestă prin evitarea discuţiilor despre aspecte emoționale, ce țin de partener, relație în general sau legate de situații care ne-ar putea face să ne simțim inconfortabil.

2. Anxietate! Frica duce, de asemenea, la apariția anxietății. O astfel de stare poate fi observabilă uşor la persoane care sunt frecvent îngrijorate, agitate și care au dificultăți de concentrare.

3. Tipare negative de gândire. Când simțim frică, se poate întâmpla, foarte ușor, să avem gânduri negative, tipare de gândire care ne limitează sau blochează în faţa unor posibile  soluții sau la identificarea de resurse pentru rezolvarea anumitor stări și situații de viață.

Unii oameni au tendința să catastrofeze şi își imaginează ce e mai rău (gândire de tipul alb-negru, bine-rău, corect-greșit) şi adoptă tipare cu care ajung să operaționalizeze și generalizeze în viața de zi cu zi. Sunt, de asemenea, persoane care tind să gândească în concluzii.

4. Frica creează probleme legate de încrederea de sine! Frica erodează relațiile; în primul rând pe cea cu sinele şi apoi relaţiile cu ceilalți.

Când unui partener de cuplu îi e teamă să nu fie rănit sau trădat, va avea probleme de încredere în partenerul său chiar și atunci când acesta din urmă nu i-a greşit cu nimic.

5. Sentimentul de frica poate fi resimţit şi organic şi poate activa reacţii precum: transpirația, sufocarea, tensiunea musculară etc.

De reținut că teama, ca și alte sentimente, este unul uman. Fără conștientizarea unei doze de frică nu am putea fi vigilenți în viața noastră. Ea ne ajută să fim prompți în anumite situații, să luăm atitudine și să ne protejăm. Dar, când starea de frică crește la un nivel critic, și ne copleșește, atunci are cu siguranță efecte negative asupra noastră și ne afectează starea de echilibru, relațiile etc.

În astfel de situaţii, ajutorul unui specialist vă poate fi util. Apelaţi cu încredere la un psihoterapeut care să vă ajute să lucrați și să vă transformați acea starea cel puțin într-una gestionabilă.

Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie

Sursă foto: https://online.uwa.edu/