Blog

Empatia este capacitatea de a-ţi imagina cum se simte altcineva într-o anumită situație, dar şi de a răspunde cu atenție, ca expresie a ajutorului oferit. Empatia este o abilitate este complexă şi important de dezvoltat. Atnci când un copil este empatic, el înţelege că ceilalți pot avea gânduri și sentimente diferite de ale sale, recunoaște sentimentele comune (fericire, surpriză, furie, dezamăgire, tristețe etc) şi este capabil să perceapă anumite situaţii care implică emoţii şi îşi poate imagina cum s-ar simți el în acele situaţii.

Etape importante pentru a dezvolta empatia la copii

Înțelegerea și manifestarea empatiei este rezultatul dezvoltării unor abilități socio-emoționale, în primii ani de viață. Astfel, părinţii trebuie să se asigure că au o relaţie sigură, puternică și iubitoare cu copilul. Copilul va învăţa să îi accepte și înțeleagă pe ceilalți, crescând într-o familie în care se simte acceptat și înțeles.
În jurul vârstei de 6 luni, un bebeluş sănătos începe să stabilească referințe sociale. El va privi persoanele dragi din jur şi comportamentele acestora şi va manifesta reacţii diferite, în funcţie de percepţiile acestora la oamenii şi obiectele din jur. Acesta este unul din motivele pentru care părinții sunt încurajați să fie optimiști și liniștitori atunci când își iau rămas bun de la copiii de la grădiniță, de exemplu.

Între 18 și 24 de luni, copilul mic realizează pentru prima dată că, la fel cum el are propriile sale gânduri şi sentimente, ceilalți au propriile lor gânduri și idei, care pot fi diferite de ale sale. El începe să se recunoască în oglindă şi se percepe pe sine.

Ce puteți face pentru a-i ajuta pe copiii mici să dezvolte empatie

Empatizați cu copilul dumneavoastră şi ajutaţi-l să înţeleagă ce simte la reacţiile animalelor sau altor copii din jurul lor şi oferiţi protecţie, dacă este cazul.
Vorbiți despre sentimentele altor persoane din jur, adulţi sau copii şi explicaţi anumite situaţii cu emoţii intense.
Sugerați copiilor cum pot da dovadă de empatie. De exemplu, „Hai să-i dăm Anei un plasture pentru rană”.

Fii un model pentru copilul tău

Atunci când aveți relații cu interacţuni puternice și respectuoase cu ceilalți şi reacţionaţi amabil și grijuliu, copilul dumneavoastră va învața din exemplul oferit.
Validați emoțiile dificile ale copilului dumneavoastră. Nu încercaţi să rezolvaţi orice situaţie dificială pentru ca cel mic să nu trăiască sentimente negative. Nu este neapărat vorba despre protecţie, în astfel de cazuri. Tristeţea, furia şi dezamăgirea fac parte din viață și copiii trebuie să învețe să le gestioneze.
“Ești foarte supărat că am închis televizorul. Înțeleg. Îți place să te uiți la emisiunea cu animale. E în regulă să fii supărat. Când îţi trece, mă poți ajuta să pregătesc un prânz delicios sau să te joci în bucătărie alături de mami.”

Folosiți jocuri de rol

Discutați cu copiii mai mari despre sentimente și empatie în timp ce vă jucați.
Gândiți-vă la utilizarea expresiei „îmi pare rău”. Insistăm adesea ca micuții noștri să spună „Îmi pare rău” pentru a-și asuma responsabilitatea pentru acțiunile lor. Dar mulți copii mici nu înțeleg pe deplin ce înseamnă aceste cuvinte. Deși li se poate părea „corect” să spună „îmi pare rău”, acest lucru nu îi ajută neapărat pe cei mici să învețe empatia. O abordare mai semnificativă poate fi aceea de a-i ajuta pe copii să se concentreze asupra sentimentelor celeilalte persoane:
“Uită-te la Maria cât e de tristă şi plânge. O doare mâna acolo unde ai lovit-o.” Acest lucru îi ajută pe copii să facă legătura între acțiune (împingere, lovire) şi reacție (o prietenă care este tristă și plânge).

Copilul dumneavoastră probabil că nu va fi o ființă perfect empatică până la vârsta de trei ani. Există, de asemenea, adolescenți și chiar adulți care nu și-au însușit complet această abilitate. Nu uitați, empatia este o abilitate complexă și va continua să se dezvolte de-a lungul vieții copilului dumneavoastră.

Sursă foto: iStockPhoto