10 Feb 2021
Legătura dintre teama copilei şi furia mamei
10/02/2021
Preadolescenţa e vârsta la care fetele încep să se identifice cu mamele, iar băieţii cu taţii, din punct de vedere feminin şi masculin. Modul în care ne expunem propriile trăiri, ca femei şi bărbaţi, din rolul parental, influenţează felul emoţional în care copiii noştri vor relaţiona ca viitori parteneri, şi nu numai.
Şi, am început să îi pun întrebările fireşti,în astfel de situaţii. Răspunsurile au urmat firesc.
-Cu ce gând ai venit la psihoterapie azi?
-Sunt sigură că mă va ajuta și, la sfârșitul ședinței, va fi mai frumos pentru mine. Știu asta pentru că am nevoie să scot din mine niște lucruri care simt că în fața familiei îmi e greu să o fac.
-Care ar fi acele lucruri pe care dorești să le spui?
-Îmi e frică de multe ori de mama când urlă la mine. Mie nu îmi place să urle cineva la mine. Odată m-a luat tare de o mână și m-a dus după ea până în bucătărie. M-am speriat foarte tare.,,
……………………………………………………
-I-ai spus mamei vreodată cum te-ai simțit?
-I-am spus că îmi e frică de ea, că m-am simțit foarte prost.
-Mai era cineva de față?
…………………………………………………….
-Da. Frații mei.
-Și ei cum au reacționat?
-I-au zis să nu mai țipe.
-Mmm….înțeleg. Când mama ridică tonul, cu toții simțiți frică (validarea emoțiilor de către terapeut). Cum crezi că ar fi pentru tine dacă mama ar exprima ce anume simte ea, în aceea situație, pe lângă tonul vocii ei?
-M-ar ajuta și pe mine să înțeleg și să rezolv poate și eu niște lucruri la mine.
(Exprimarea emoțiilor cu ajutorul comunicării verbale și punerea lor în prim plan, ajută la apariția schimbării și la producerea unui nou status quo).
-Ce îmi place la mama, e că vine să își ceară scuze și apoi să vorbească cu mine.
(E important ca părinții să își conștientizeze comportamentele, dar mai ales efectele asupra copiilor și să discute despre ele. Nu pentru a justifica, ci pentru a se observa și valida asumarea. cum arată ea ca acțiuni într-un proces emoțional).
-Și cand își cere scuze, tu ce simți?
-Speranță, mă gândesc că poate nu va mai face.
-Și când se repetă?
-Ajungem din nou acolo jos. Eu le spun părinților că la noi acasă se urlă.
-De ce crezi că obișnuiește mama să urle?
-Poate facem noi ceva ce nu e pe placul ei. Şi eu mă enervez de multe ori și urlu ca mama.
-I-ai zis mamei asta?
-Nu, nu i-am spus.
-Ce crezi că ar spune dacă ar auzi? Cu cine crezi tu că seamănă mama când urlă? Crezi a luat de undeva asta, urlatul ăsta?
…………………………………………
-Păi, cred că de la mătușa, în ambele cazuri.
(Influența transgenerațională intervine în mecanismele familie extinse, devenim purtători și influențăm fără a ne da seama că ceea ce manifestăm asupra copiilor, nu are totdeauna legătură cu ei).
Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie
Sursa foto: www.todaysparent.com
Side bar