12 Jun 2020
Ce înseamnă din punct de vedere psihologic defensa?
Înseamnă formarea unor mecanisme emoționale disfuncţionale (dezvoltate greşit) de adaptare sau de a face față, în anumite situații de relaționare, cu ceilalți sau în cuplu. Defensele sunt un mod ascuns prin care cineva poate fi agresiv, dar nu neapărat și violent. De exemplu, pot fi pornite atacuri emoționale asupra altor persoane sau pot viza chiar sinele persoanei.
Defensa poate fi şi o metodă de apărare pentru individ. Astfel, el evită contactul emoțional cu el însuși.
Iată câteva astfel de exemple:
1. Intrarea în polemici cu scopul de a stabili un adevăr. Este printre cele mai frecvent întâlnite situații și printre cele mai distructive. O astfel de situaţie este foarte vizibilă în cuplu.
Partenerii insistă să detalieze o situație, un comportament, fără a comunica, în esenţă, despre ei. Acesta este un tipar de comunicare disfuncțional și ascunde, de obicei, blamarea celuilalt și lupta pentru putere prin apărarea propriei poziții emoționale în fața celuilalt.
Este un tipar greu de corectat, cu atât mai mult, cu cât fiecare este convins de propriul lui adevăr.
În astfel de situaţii un comportament sănătos este greu de integrat, pentru că, de regulă exprimarea este: “nu simt să fac altfel” (adică nu pot gândi altfel) sau “nu simt ca e just sau bine să fac altfel. Așa e corect”; aspect care, la rândul lui, demonstrează un tip de gândire mecanic/liniar.
2. Tăcerea ca un comportament regulat, atunci când unul din parteneri încearcă să aibă o confruntare.
Tăcerea, ca și atacul este un alt mod nepotrivit de a deține, la nivel emoțional şi relațional, sentimentul de putere. Aplicând această metodă, conștient sau inconștient, fie el sau ea știe că îl enervează pe celălalt, fie nu-și dă seama și se blochează în acest tipar.
Cu siguranță, are legătură cu modul în care a crescut în familia de origine și poate fi întreținut de teamă sau victimizare.
3. Retragerea fizică sau emoțională din conversație sau când unul din parteneri își dă check-out din dialogul de confruntare, neasumându-și rolul de adult în viața sa.
Dacă vin în terapie, mulți dintre partenerii cu un astfel de comportament descoperă că, în acele momente, se transpun în faza copilului rănit din relația cu mama sau tata.
Anxietatea acestei persoane apare în urma legăturii cu relația părinților săi, părinți care se certau agresiv, care trăiau episoade de scandal marital, jigniri etc.
Să știți că mulți oameni atribuie confruntării un sens negativ, o aseamănă cu cearta şi nu o pot percepe ca fiind un mod de asumare emoțională. Confruntarea nu înseamnă scandal, ci o ocazie de întâlnire cu…; de uitat la:…
4. Reprimarea emoțională este, la nivel individual, unul din cele mai întâlnite mecanisme nesănătoase care afectează o mare parte a populației, în special bărbați. De ce? Din cauza convingerilor socio-culturale. Ei au fost “educați” să nu se exprime emoțional, să nu-și arate sentimentele.
La celălalt pol, întâlnim femeia furioasă, în unele situaţii. Furia e, de obicei, manifestată agresiv (fie verbal, fie fizic), dacă ai fost criticat și judecat atunci când ai îndrăznit să o arăți.
Astfel, multe femei descoperă în terapie că se simt vinovate pentru că au acest sentiment și, deși ele sunt conştiente că doresc să-și manifeste furia, la nivel emoțional, trăiesc vina și gândesc că: “nu e frumos pentru o fată să se comporte așa”.
Atunci se declanșează contradicția interioară și atacul asupra celuilalt.
5. Comportamentul evitant care, de regulă poate fi însoțit și de reprimare și neasumare, la nivel emoțional. De obicei, cele două se întrețin unele pe altele ca într-un cerc vicios și, atunci, persoana, mai degrabă mizează pe ceea ce îi este mai cunoscut ca tipar interior decât să se lanseze în noi poziții emoționale care pot provoca schimbarea unui rezultat repetitiv.
Ce este de făcut? Cum se poate interveni și care sunt beneficiile schimbărilor?
Pentru a optimiza și schimba astfel de obiceiuri emoționale, mai întâi, e important ca omul să conștientizeze mecanismele sale și să fie ajutat să le înțeleagă influența nocivă asupra sa și/sau asupra relației cu partenerul. Apoi, pentru ca schimbarea să fie una sănătoasă, pe termen lung și nu doar înlocuirea unui comportament cu un altul în mod mecanic, este esențial să se urmeze un proces de psihoterapie cu ajutorul căruia se vor scoate la suprafață emoții neplăcute, de cele mai multe ori.
În terapie, persoana va învață cum, prin intermediul comunicării verbale, se poate exprima emoția resimțită și, odată cu aceasta, să se producă detensionarea de la nivel emoțional, naturalizarea emoțiilor neplăcute și, implicit, manifestarea fermă dar empatică față de celălalt. Astfel, se deschid căi noi de dialogare, dar se și rup tiparele vechi de interacțiune, nesănătoase.
Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic
Sursa foto: lisamerlobooth.com