Blog

Descoperirea tiparelor de atașament a constituit o adevărată revoluție în ce privește sănătatea emoțională și, cu precădere, a felului în care oamenii se înțeleg între ei.

Cei mai mulți oameni/parteneri de cuplu invocă “lipsa comunicării” ca principal factor de tensiune şi dispute în cuplu. Fie că se află în conflicte frecvente, fie că trăiesc în relații glaciale, cuvintele sunt purtătoare de emoții, iar interpretarea lor adecvată, punerea sub lupă în mod corect, poate ajuta la o mai bună conștientizare a felului în care fiecare dintre noi funcţionăm şi putem îmbunătăți relațiile în care ne aflăm.

Pe lângă neajunsurile pe care le identificăm mai ușor la celălalt, partenerii tind să-și reproșeze adesea că se comportă ca mama sau ca tatăl din familia de origine.

Din această toamnă clienţii noştri pot accesa un nou serviciu oferit de Simon Institute of Psychology. Este vorba despre un atelier psihologic susţinut în prezenţa unui grup de persoane. Fiecare participant va afla despre propriul stil de ataşament şi modul în care stabileşte conexiunile afective în relațiile romantice.

“Te invit la acest workshop să descoperi care este felul tău de a stabili conexiuni afective în relațiile romantic, care este stilul tău de atașament atunci când te afli într-o relație strânsă cu miză emoțională crescută şi cum s-au format ele.

Cine ești TU din perspectiva atașamentului? Cui te asemeni ca model de iubire, mamei sau tatălui?” (Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie)

Acest tip de activitate se adresează tuturor adulților care doresc să se cunoască pe sine şi îşi doresc echilibru în relațiile lor.

Beneficiile acestui atelier psihologic

* Conștientizarea propriului stil și limbaj emoțional. Conștientizând reacțiile îţipoţi oferi ajutor pentru schimbarea modului în care reacţionezi şi te comporţi.

* Îmbunătățești comunicarea verbală și emoțională. Conștientizând stilul de atașament poţi să influenţezi o creştere a gradului de empatie, micșorând tensiunile și conflictele în cuplu.

* Creșterea intimității emoționale. Cunoașterea propriul stil de atașament și al partenerului, dar și a felului în care s-a format și funcționează un astfel de stil, ajută la creșterea gradului de conexiune emoțională și a satisfacției, în relația de cuplu.

* Învăţând cum să susții o confruntare sensibilă fără să ajungi la critici intense sau reproșuri, poți ajunge să previi anumite conflicte distructive și să înveți să comunici stările de nemulțumire.

* Descoperi care sunt loialitățile tale emoționale față de familia de origine și unde sunt punctele sensibile: teama de confruntări, frica de respingere, pe care ai putea să le gestionezi mai bine.

* Vei ajunge să conștientizezi cu adevărat cât de diferențiat emoțional este sinele tău, în situații limită, în relația de cuplu, iar acest aspect va aduce plus valoare atât în cuplu, cât și în viața social personală.

 Modul de desfăşurare:

Se va lucra practic, cu fișe de lucru de tipul autoevaluare, dar va exista și dialog interactiv de clarificare și feedback din partea psihoterapeutului

Facilitator:

Şimon Valentina – psihoterapeut sistemic pentru cuplu și familie recunoscut internațional, cu formare la Școala Olandeza de Psihoterapie – NVRG.

“Sunt psiholog acreditat și psihoterapeut în Colegiul Psihologilor din România cu o experiență de peste 20 de ani în domeniu. De 15 ani sprijin, prin psihoterapie, persoane, cupluri sau familii să-și îmbunătățeasca viața și relațiile.

Am participat la numeroase conferințe internaționale ocazie cu care am căutat să-mi îmbunătățesc abilitățile profesionale. Anul acesta am publicat un studiu internațional efectuat cu profesori psihoterapeuți din Olanda și Israel, cu privire la Procesul psihologic de iertare al copiilor deveniți adulți față de părinții lor, pentru rănile emoționale suferite în copilărie.” (Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie)

Durata evenimentului: de la ora 10.00 la 14.00-15.00 (4-5 ore), iar timpul poate suferi modificări în funcție de dinamica grupului de lucru. Fiecare participant va avea parte de feedback și se va lucra și spontan, experiential, în funcție de specificul subiectului ivit în cadrul de lucru al atelierului. În preyent, această activitate se poate organiza la Cluj-napoca, iar pe viitor, va putea avea loc şi în Alba-Iulia; Târgu-Mureș, Arad, Timișoara sau Baia Mare.

Pentru detalii şi posibile programări puteţi suna la 0749092903 sau adresa un email la:

simoninstitute2019@gmail.com Pe viitor, acest atelier va fi organizat şi în Alba-Iulia; Târgu-Mureș, Arad, Timișoara și Baia Mare.

“Indiferent cât de adâncă este durerea. Către o înțelegere mai deplină a vindecării rănilor părintești din copilărie: un studiu internațional al iertării copiilor adulți”. (Jaap van der Meiden, Alvin Lander și Valentina Simon)

SUMAR

În acest articol sunt descrise concluziile unui studiu privind procesele de iertare ale copiilor adulți, în urma traumelor suferite în familie, în copilărie. În acest sens, au fost realizate interviuri cu 48 de participanți din Olanda, România și Israel. Scopul a fost de a afla şi analiza fiecare experienţă de recuperare psihoterapeutică, folosind iertarea, în urma unei vătămări parentale timpurii.
Concluziile cercetării dovedesc importanța existenţei unei decizii iniţiale de a ierta părintele, luată conştient şi asumată, a unei influenţe puternice a mediului socio-cultural în derularea favorabilă a procesului iertării şi importanţa dezvoltării unui sentiment de compasiune şi înțelegere a părintelui și a vătămării sale, în contextul său temporal, cultural și psihologic.

Iertarea, ca proces, indiferent de nuanţele specifice fiecărei națiuni şi culturi, declanşează doar efecte pozitive atât pentru psihic, cât şi pentru dezvoltarea, în ansamblu, a copilului adult. Iertarea a fost corelată, de-a lungul timpului, în literatura de specialitate, inclusiv cu niveluri ridicate de afecțiune pozitivă generală, acceptare de sine și stăpânire a mediului, stabilitate și calitate a relațiilor, în general.
În esența celor mai multe definiții academice ale iertării se află transformarea, în mod fundamental afectivă, a unei persoane profund și nedreptățit rănite.

Cel care a iertat nu mai caută răzbunare, nu păstrează resentimente, ci, dimpotrivă, manifestă generozitate şi compasiune. În cazul unei vătămări provocate de un străin, iertarea poate fi corelată pur și simplu cu renunțarea la gândurile, motivațiile şi sentimentele negative. În cazurile în care părinții și-au rănit emoțional copiii, iertarea necesită o abordare mai complexă, deoarece aceste răni provocate de părinți pot declanşa durere, furie, animozitate și resentimente puternice şi de durată, la copii.

În multe din cazurile de conflict părinte-copil analizate în acest studiu, abuzurile nu au fost recunoscute la timpul declanşării şi manifestării lor (când victimele erau copii), iar loialitatea existențială a copiilor față de părinții lor a funcţionat ca obstacol în calea acestei recunoașteri. Este vorba despre abuzul emoțional și psihologic, neglijarea, abuzul fizic sau sexual.
“Chiar alerga după mine dacă încercam să scap de pumnii lui… și chiar și când mă târam în pat și mă acopeream cu pătura, el mă bătea până când obosea.”
“Am fost lovită mult și pedepsită pentru lucruri despre care nu știam exact că sunt greșite. Când eram lovită, era chiar în fața mea. Am descoperit că, dacă nu plângeam, se oprea. Așa că, îmi rețineam cu forța lacrimile pentru a face bătaia mai scurtă. Uneori eram și închisă în pivniță.”
“…Mama nu m-a luat niciodată în brațe sau să încerce să mă consoleze, nici măcar nu s-a apropiat de mine, iar în toate acele momente am avut o durere cumplită. În întunericul nopții îl uram pe tatăl meu, voiam să moară, iar a doua zi era ca și cum ar fi fost o altă persoană și, cumva, l-am iertat. Am dezvoltat o mulțime de simptome pentru o perioadă foarte lungă de timp, de la atac de panică în timpul somnului, până la crize de epilepsie sau aveam impresia reală că mă voi sufoca.”
Procesul iertării a început în perioada adultă, iar la declanşarea lui a contribuit perspectiva matură asupra vieţii (sensul vieții, durerea și capacitatea de a face față durerii, natura umană) şi experiențele trăite ca adult.

Aproape jumătate dintre participanți au vorbit despre o conștientizare a faptului că nu mai vor să trăiască în calitate de victime și nici să permită ca cei dragi lor să fie indirect victimizați de rănile timpurii suferite de părinții lor.
De asemenea, participanții au menționat existenţa unor figuri importante în mediul lor care au ajutat la consolidarea deciziei de a ierta. Dintre aceste persoane, psihoterapeutul se regăseşte cel mai frecvent.

În acelaşi timp, este vorba şi despre un mediu propice dezvoltării sentimetului de iertare şi anume religia, spiritualitatea. Pentru asumarea iertării, este importantă, aşa cum reiese din acest studiu international, conştientizarea posibilelor deficiențe și limitări ale părinților, propriile răni psihologice ale acestora.
În aproape toate situaţiile prezentate în acest studiu despre vindecarea rănilor părintești din copilărie, participanţii vorbesc de câștigul personal care vine în urma iertării: sentiment copleșitor de eliberare, eliberare de emoțiile negative persistente (durerea, furia, dezamăgirea și vina), care au avut un efect dăunător asupra bunăstării lor, încredere în sine și în capacitățile proprii.

Acest articol discută despre agresori și victime, însă nu abordează potențiala reciprocitate în procesele de iertare. Sunt evidenţiate şi unele diferenţe, fiind vorba despre subiecţi din trei state diferite: Olanda, România şi Israel.
Mediile pro-iertare ale participanților olandezi și români au fost favorizate şi de încărcătura religios-culturală, în special creștină. În acelaşi timp, învățăturile religioase evreiești nu au constituit o influență dominantă asupra atitudinii pro-iertare a participanților, ci, mai degrabă o viziune relativ conservatoare asupra iertării. Cu toate acestea, în cazul persoanelor din Israel a fost observată implicarea substanțial mai mare a părinților în procesul de iertare, manifestând mai des comportamente active de căutare a iertării.

Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie

Sursă foto: cristianvasilescu.com