“Amicul de îmbrățișări”

De dimineață, venind cu mașina la serviciu aud la radio o știre precum că, autoritățile din Belgia au implementat o măsură conform căreia fiecare belgian are dreptul să aibă ”un amic de îmbrățișări” pe timpul carantinei, iar cei care nu au partener(ă), au dreptul la doi astfel de amici. Știrea a stârnit râsul celor de la radio și, probabil zâmbiți și dumneavoastră citind aceste rânduri. Dincolo de aspectul ei hilar, m-am gândit că ideea are sens măcar neuro-fiziologic.

Mângâierile și îmbrățișările determină creierul nostru să secrete o cantitate mai mare de oxitocină, hormon care inhibă frica, agresivitatea și ajută la eliberarea stresului. Altfel spus, e un ”medicament” natural cu care am fost „echipați” încă de la naștere, pentru a ne recăpăta starea de bine, în momente percepute de creier ca fiind amenințătoare pentru noi.

Nu știu cum e viața voastră, dar eu, pentru că a crescut atât de alarmant numărul de cazuri, am renunțat de o vreme să îmi vizitez prietenii și părinții. Păstrăm distanța ca să-i protejăm (de noi). A trebuit să anulez și petrecerea oricum restrânsă, de ziua fiului meu care a împlinit 9 ani. Iar cu vecinii sau colegii, când ne întâlnim, ne ocolim doi metri. Așadar, tot mai puține îmbrățișări! Și, că tot v-am pomenit de fiul meu, când se cuibărește în brațele mele mămoase ca un motănel ce vrea scărpinat, îmi dau seama cât îi lipsesc și lui copiii. Ei, în jocurile lor, se ating, se îmbrâncesc, se strâng de mâini, se iau în brațe. E mult contact fizic, atât de necesar bunei lor dezvoltări, pe care online-ul nu-l poate suplini, sub nicio formă.

Poate că n-ar fi rău ca seara, oricât de obosiți sau storși de energie am fi, după o zi de muncă, să ne facem timp să ne îmbrățișăm copiii, să ne trecem degetele prin părul lor ciufulindu-l sau să ne jucăm cu ei prinselea sau ”mâță” cum îi spune acum fiul meu! Nu doar că le vom asigura o bună doză de oxitocină, dar și nouă ne vom declanșa bucurie. Astfel, reduce din axietate și neliniște, devenind mai încrezători, mai apropiați între noi, mai bine.

Și, pentru a încheia într-o notă pozitivă, așa cum am început; căci râsul stimulează secreția de dopamină, un alt hormon al stării de bine, îmi aduc aminte că la începutul pandemiei se recomanda ca oamenii să îmbrățișeze sau să mângâie o vietate sau un copac. Se recomanda aceast lucru pentru a reduce din efectele psihologice negative ale izolării sociale, iar referitor la acest fapt, pe grupul meu de psihologi circula o poantă:

”Notă din partea Asociației Psihologilor:

Dragi cetățeni, pe perioada carantinei este considerat normal să vorbiți cu pereții voștri, cu plantele și cu mobila. Vă rugăm să ne contactați doar dacă acestea încep să vă și răspundă!”

Sănătate vă doresc și să avem grijă unii de alții!

Cu gânduri bune, alături de voi, doar la un telefon distanță, psiholog Isabela Alexandru 0723303697

Sursa foto: https://shona.ie/hugsrule/