Comunicarea empatică

Comunicarea empatică este adesea asociată cu bunăvoința, bunătatea sau compasiunea. Însă, din această perspectivă este mai mult un factor moral-emoțional și nu un stil de viață. În psihoterapia sistemică de familie a Virginei Satir apare conceptul de “human validation”, ca proces prin care o persoană își validează și acceptă propriile sentimente, nevoi sau dorințe și, deopotrivă și ale celorlalți. Acest tip de validare stă la baza relațiilor de încredere și înțelegere şi consolidează atât relațiile dintre membrii unui cuplu sau familii, cât și dintre cei ai unei organizații.

Ce înseamnă şi ce implică o comunicare empatică:

1. Ascultarea activă presupune abilitatea unei persoane de a accepta perspectiva unei alte persoane, emoțiile acesteia şi modul ei de gândire; să poți înțelege și valoriza, în același timp, ceea ce încearcă celălalt să îți comunice.

2. Validarea intervine atunci când suntem în ascultare, în interacțiune verbală cu cineva şi reuşim să validăm stările celuilalt. Acest lucru nu presupune milă sau compătimire, ci observarea trăirilor și sentimentelor celuilalt şi, totodată, dovada acceptărilor emoțiilor şi stărilor lui.

3. Respectul presupune empatie împreună cu acceptarea atât a persoanei în sine, cât și a sentimentelor sale, indiferent de tipologia și caracteristicile ei. Atunci când căutăm să ne exprimăm empatic cu cei din jurul nostru, construim relații de încredere, care pot ajuta la înţelegerea mai bună a problemelor existente și, implicit, la o mai bună colaborare.

4. Comunicarea empatică presupune autocunoaştere. O persoană nu poate fi empatică doar declărând acest lucru, ci este nevoie să-și cunoască propriile emoții și sentimente. La această performanţă se ajunge prin practicarea frecventă a autoobservației și exersarea constantă, până la dobândire, a unei comunicări congruente. Adică, să exersezi conștient cu scopul de a-ți forma această abilitate, de a te vedea pe tine din interior și de a putea exprima ceea ce simți și gândești, în cuvinte, cu același sens.

5. Mindfulness este o practică de real ajutor pentru unele persoane. Ea are rolul de a aduce persoana în realitatea prezentă, de a o încuraja să înțeleagă mai bine propriile emoții.

6. Cursurile de autocunoaștere și dezvoltare personală sunt o cale pentru a descoperi tehnici sau instrumente care ajută la comunicarea empatică, dar şi modalităţi de exersare, atât la nivel emotional, cât și rațional.

Empatia este un proces uman şi se aplică continuu, în viaţa de zi cu zi. Scopul trăirii cu empatie nu este o formă de perfecțiune umană, ci de a îmbunătăţi existenţa noastră şi de a creşte calitatea relaţiilor cu cei din jur.

Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie

Sursă foto: https://www.wealthmanagement.com/