Comportamente care problematizează o viitoare relaţie sănătoasă (red flags):
1. Perioada de îndrăgosteală durează începând de la aproximativ 6 luni până la un an şi jumătate. După această perioadă, relația dintre doi parteneri are nevoie, în mod natural şi de o altă formă de susţinere afectivă, bazată pe suport emoțional, interes reciproc constant și activ faţă de persoana celuilalt şi nevoile zilnice ale vieţii.
2. Construirea relațiilor romantice cu nevoie de stabilitate sau permanenţă începe după vârsta de 22 de ani și durează, în medie, până la 30-35 de ani, în funcție de viața şi experiențele fiecăruia. Această perioadă e denumită şi perioada de căutări, în care, în încercarea de a construi relații de bază, altele decât cele cu familia de origine, persoanele sunt provocate, în mod natural să învețe despre sine și despre cum e nevoie să construiești o relație.
3. Intrăm şi ieşim din relații, ne despărţim şi ne împăcăm pentru a afla ce ni se potriveşte astfel încât să tindem cât mai mult spre viaţa echilibrată pe care o dorim. În perioada de căutări e firesc ca fiecare să descopere că are de rezolvat lucruri la propria persoană, tipare de comunicare, exprimare și trăiri. Întâlnirea cu alții, fiecare relaţie, nu trebuie să fie perfectă, fără nevoi de îmbunăţăţiri sau schimbări. Această perioadă este una de tranziţie în ciclul vieţii fiecăruia, iar ceea ce diferă de la o persoană la altă e doar dimensiunea şi amploarea tiparelor.
4. Cu cât cineva evită mai mult nevoia noilor ajustări (mă refer la faptul că adesea oamenii evită confruntarea emoțională cu propriile trăiri, dar și întâlnirea lor în interacțiunea cu partenerul), cu atât ele vor izbucni, mai târziu în viață într-o formă acută.
5. E sănătos să ne “întâlnim cu noi înșine” cât mai devreme după plecarea din cuibul părintesc. Unii vor evita realitatea proprie, prin tăcere, în numele păcii și apropierii emoționale, iar alții prin conflict. Fiecare ne dorim să fim înţeleşi şi acceptaţi.
6. Existenţa unor situații nerezolvate la timp vor aduce crize de toate felurile, imediat după căsătorie sau la apariția primului copil. Acești markeri vor crea conflict la o nouă intensitate, mai ridicată ce se va suprapune peste stările latente reprimate sau bine ascunse. De exemplu, mult comentata criză de la 40 de ani.
7. Dacă cel puțin un partener din relație este indisponibil pentru schimbare sau colaborare activă atunci relația va fi constant în instabilitate. Fie se va resimţi distanța, fie va exista conflict.
8. Competiția și puterea. Indicarea constantă a neajunsurilor, neplăcerilor şi nemulțumirilor prin critică precum şi cuantificarea lor (cât am făcut eu şi cât de puţin ai făcut tu), menține dezechilibrul, erodează încrederea de sine și în viitorul relației.
9. Partenerul (mai specific cultural la bărbați decât la femei), care îşi doreşte să fie la putere nu oferă aprecieri, nu cere feedback sau nu împărtăşeşte păreri legate de sine.
10. Cel puțin unul din parteneri nu prioritizează timpul împreună.
Comportamente care recomandă o relaţie sănătoasă (white flags)
1. Partenerul/partenerii au valori comune despre viață, despre cum se abordează o discuție mai grea, despre cum se cresc copiii, despre cum își doresc să fie o soţie/un soţ, despre cum se împart treburile casei şi despre preferințele comune.
2. Partenerii sunt dispuși pentru schimbare. Nu e chiar atât de important ce probleme are fiecare, ci cât de dispus este să facă ceva pentru rezolvarea problemelor şi pentru schimbarea în interesul cuplului. Acest aspect îl va ajuta pe fiecare în parte şi relaţia, implicit.
3. Partenerii caută împreună să acorde timp pentru sine şi pentru relaţie.
4. Partenerii sunt curioși, în mod constructiv, unul despre celălalt.
5. Partenerii sunt respectuoși nu doar moral, ci și cu stările și emoțiile celuilalt.
6. Partenerii oferă empatie și sunt capabili să alterneze susținerea celuilalt în situații dificile.
7. În cuplu, anumite abilități emoţional-comportamentale se (re)dobândesc cu ajutorul disponibilității amândurora.
8. Partenerii îşi arată interesul (marker de echilibru) de a face eforturi pentru sine şi relație, la fel cum procedează la serviciu, în cadrul unei echipe.
9. Partenerii nu văd diferențele dintre ei doar ca pe dezavantaje.
10. Partenerii înţeleg că există și lucruri pe care nu le pot schimba şi acceptă diferenţele, ca adulţi, chiar şi fără a fi total de acord cu ele.
Valentina Şimon psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie
Sursă foto: www.soulfulcouples.com