01 Jun 2022
Indiferent de vârstă, în relaţia cu părinţii noştri ne aşteptăm mereu să fim susţinuţi şi înţeleşi. Chiar dacă devenim adulţi şi ajungem să avem copiii noştri, tot ne dorim de la mama şi de la tata afecţiune, sfaturi, să fim ajutaţi la nevoie sau, pur şi simplu să simţim căputem, în cardul relaţiei cu părinţii, să exprimăm ceea ce ne preocupă sau ceea ce ne bucură. Copilul interior rămâne alături de noi, pe tot parcursul vieţii, nu dispare pur şi simplu. Felul în care fiecare dintre noi am fost susţinuţi, apreciaţi, ghidaţi de părinţi şi încurajat, îşi va pune amprenta pe felul nostru de a fi, până la sfârşitul vieţii noastre.
De aceea, eu cred că 1 Iunie nu este numai ziua copilului fericit, cu părinţi buni şi jucării multe, ci este o zi de reper în care ar trebui să conştientizăm că, pentru a avea bucuria sufletească şi echilibru, avem nevoie de dragoste manifestată constant. Un părinte bun poate oferi dragoste necondiţionat.
De exemplu, în primii ani de viaţă şi în copilăria timpurie, investiţia cea mai de preţ a adultului, în copilul său, trebuie să fie emoţia. Pentru a învăţa cum să direcţionezi atenţia pe copil, trebuie, în primul rând să înveţi să fii atent la tine, la modul tău de manifestare şi să creezi o armonie interioară din care, mai apoi, să poţi oferi cu uşurinţă.
Pentru a avea un copil fericit, sigur pe sine şi sănătos emoţional, este nevoie să îi fii alături, să îi spui din experienţele tale, să îi oferi ocazia de a învăţa din ele. Nu este vorba doar despre manifestarea bunului simţ, de exemplu, ci şi de trăirile experimentate în anumite situaţii.
La fel cum învaţă furia părinţilor, copiii au nevoie să înveţe şi bucuria, tot în mijlocul familiei, văzând emoţiile trăite de părinţi.
Copiii vor iubire şi nu sacrificii. Sacrificiile duc la crearea de spaţiu, distanţă şi, cel mai des, la îndatorare.
Iubirea manifestată provoacă empatia, susţinerea, ajută la tolerarea mult mai uşoară a refuzurilor, a eşecurilor. Când spun iubire, mă refer nu doar la cea manifestată în raport cu copiii, ci şi cu propria persoană. Manifestând iubire faţă de propria persoană, grijă şi respect nu înseamnă că eşti egoist, ca părinte, ci ai grijă de tine, în primul rând, ca apoi să poţi avea grijă şi de cei mici ai tăi.
Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic
Sursă foto: playtech.ro