06 Oct 2020
Se spune că maternitatea este cea care schimbă o femeie.
Tendința generală de interpretare este, de obicei, morală și dusă la superlativ şi, în multe cazuri, situația este una fericită atât pentru mama, cât și pentru întreagă familie. Însă, atunci, când resursele mamei, din varii motive, nu sunt în mod natural prezente, apar dificultăți majore în trăirea maternității.
Maternitatea, în mod direct, are de-a face cu mama, dar la nivel funcțional, implicit include cuplul și toată familia. Cele mai mari provocări în procesul de transformare, pe ciclurile vieții de familie, le întâmpină cuplurile tinere care trec brusc de la stadiul de tineri fară copii/cuplu necăsătorit la cel de familie cu copil mic.
Acest stadiu provoacă resursele personale emoționale și metodele de adaptare ale tinerilor părinți. Din acest motiv, maternitatea este etapa cu cea mai mare rată de predispoziție la conflict, la neînțelegeri, etapa în care deseori iese la iveala tiparul afectiv și de interacțiune al fiecărui partener de cuplu.
În perioada de început a maternității contextul devine mult mai puternic pentru mamă și e mult mai mult decât ceea ce o mama își “propune” sau se așteaptă să fie. Nevoile copilului dau nota de intensitate a contextului nou creat.
Ulterior, în copilărie, contextul sau climatul familial devine mai puternic pentru copil fiindcă începe să împrumute tot mai mult din stilul familiei și al relațiilor dintre adulți.
Pentru ca familia să fie cât mai aproape de un echilibru, e indicat ca mama să ofere sprijin copilului, iar tatăl să o sprijine pe mamă în etapele prin care trece.
Valentina Şimon, Psihoterapeut sistemic pentru cuplu și familie
Sursa foto: https://www.ohb.scot.nhs.uk/