Blog

Persoanele inteligente emoțional sunt cele mai echilibrate și, se prea poate, printre cele mai fericite și mulțumite persoane pe care le cunoașteți.

În primul rând, oamenii inteligenți din punct de vedere emoțional se simt în mod constant „norocoși”. Ei par să își amintească de lucrurile bune pe care le au și nu la cele mai puțin plăcute care pot apărea.

Inteligența emoțională este ceva antrenat conștient, la vârsta adultă, pentru majoritatea oamenilor. De asemenea, inteligența emoțională poate fi nativă. Copiii comunică, în mod natural, preponderent emoțional, iar în unele familii adulții se preocupă activ să dezvolte sinele, prin explorarea interiorului emoțional. În astfel de cazuri, în interiorul familiei se confruntă realitatea existențială, cu momentele plăcute și mai puțin plăcute.

În majoritatea situațiilor, după ce dificultatea este rezolvată, persoanele inteligente din punct de vedere emoțional pot petrece timp reflectând și gândindu-se la ceea ce au învățat din această experiență.

De asemenea, persoanele inteligente emoțional sunt capabile să aleagă “calea cea bună”, acceptă pierderea unei confruntări pentru putere, în prezent deoarece cred că ar putea exista o recompensă mai semnificativă în viitor. Această profunzime emoțională le permite să ia în considerare modul în care ceilalți oameni sunt afectați de alegerile lor.

Persoanele inteligente din punct de vedere emoțional încearcă să se bucure de proces în sine la fel de mult ca de rezultat. În loc să se gândească doar la recompensa finală, încearcă să se bucure de „drumul” parcurs.

Cele trei manifestări inteligente din punct de vedere emoțional: recunoștința, asumarea responsabilității și aprecierea procesului la fel de mult ca și a rezultatului, permit menținerea unei forțe și profunzimi emoționale.

Sursă foto: thinkpsych.com

Empatia este capacitatea de a-ţi imagina cum se simte altcineva într-o anumită situație, dar şi de a răspunde cu atenție, ca expresie a ajutorului oferit. Empatia este o abilitate este complexă şi important de dezvoltat. Atnci când un copil este empatic, el înţelege că ceilalți pot avea gânduri și sentimente diferite de ale sale, recunoaște sentimentele comune (fericire, surpriză, furie, dezamăgire, tristețe etc) şi este capabil să perceapă anumite situaţii care implică emoţii şi îşi poate imagina cum s-ar simți el în acele situaţii.

Etape importante pentru a dezvolta empatia la copii

Înțelegerea și manifestarea empatiei este rezultatul dezvoltării unor abilități socio-emoționale, în primii ani de viață. Astfel, părinţii trebuie să se asigure că au o relaţie sigură, puternică și iubitoare cu copilul. Copilul va învăţa să îi accepte și înțeleagă pe ceilalți, crescând într-o familie în care se simte acceptat și înțeles.
În jurul vârstei de 6 luni, un bebeluş sănătos începe să stabilească referințe sociale. El va privi persoanele dragi din jur şi comportamentele acestora şi va manifesta reacţii diferite, în funcţie de percepţiile acestora la oamenii şi obiectele din jur. Acesta este unul din motivele pentru care părinții sunt încurajați să fie optimiști și liniștitori atunci când își iau rămas bun de la copiii de la grădiniță, de exemplu.

Între 18 și 24 de luni, copilul mic realizează pentru prima dată că, la fel cum el are propriile sale gânduri şi sentimente, ceilalți au propriile lor gânduri și idei, care pot fi diferite de ale sale. El începe să se recunoască în oglindă şi se percepe pe sine.

Ce puteți face pentru a-i ajuta pe copiii mici să dezvolte empatie

Empatizați cu copilul dumneavoastră şi ajutaţi-l să înţeleagă ce simte la reacţiile animalelor sau altor copii din jurul lor şi oferiţi protecţie, dacă este cazul.
Vorbiți despre sentimentele altor persoane din jur, adulţi sau copii şi explicaţi anumite situaţii cu emoţii intense.
Sugerați copiilor cum pot da dovadă de empatie. De exemplu, „Hai să-i dăm Anei un plasture pentru rană”.

Fii un model pentru copilul tău

Atunci când aveți relații cu interacţuni puternice și respectuoase cu ceilalți şi reacţionaţi amabil și grijuliu, copilul dumneavoastră va învața din exemplul oferit.
Validați emoțiile dificile ale copilului dumneavoastră. Nu încercaţi să rezolvaţi orice situaţie dificială pentru ca cel mic să nu trăiască sentimente negative. Nu este neapărat vorba despre protecţie, în astfel de cazuri. Tristeţea, furia şi dezamăgirea fac parte din viață și copiii trebuie să învețe să le gestioneze.
“Ești foarte supărat că am închis televizorul. Înțeleg. Îți place să te uiți la emisiunea cu animale. E în regulă să fii supărat. Când îţi trece, mă poți ajuta să pregătesc un prânz delicios sau să te joci în bucătărie alături de mami.”

Folosiți jocuri de rol

Discutați cu copiii mai mari despre sentimente și empatie în timp ce vă jucați.
Gândiți-vă la utilizarea expresiei „îmi pare rău”. Insistăm adesea ca micuții noștri să spună „Îmi pare rău” pentru a-și asuma responsabilitatea pentru acțiunile lor. Dar mulți copii mici nu înțeleg pe deplin ce înseamnă aceste cuvinte. Deși li se poate părea „corect” să spună „îmi pare rău”, acest lucru nu îi ajută neapărat pe cei mici să învețe empatia. O abordare mai semnificativă poate fi aceea de a-i ajuta pe copii să se concentreze asupra sentimentelor celeilalte persoane:
“Uită-te la Maria cât e de tristă şi plânge. O doare mâna acolo unde ai lovit-o.” Acest lucru îi ajută pe copii să facă legătura între acțiune (împingere, lovire) şi reacție (o prietenă care este tristă și plânge).

Copilul dumneavoastră probabil că nu va fi o ființă perfect empatică până la vârsta de trei ani. Există, de asemenea, adolescenți și chiar adulți care nu și-au însușit complet această abilitate. Nu uitați, empatia este o abilitate complexă și va continua să se dezvolte de-a lungul vieții copilului dumneavoastră.

Sursă foto: iStockPhoto

E adevărat că, în prezent, viața ce o trăim este în mai multe nuanțe, decât în vremurile anterioare, pentru cei majoritatea dintre noi şi asta ne ne provoacă simţire adeseori şi creează tensiune vis-a-vis de nevoile și dorințele noastre, de obiectivele pe termen lung sau scurt.

V-aş sfătui, ca în Noul An, pentru a vă atinge sigur o parte din obiective, ar fi necesar să vă axați, în primul rând pe acțiunile de zi cu zi care face parte din planul pe noul an. Nu recomand să vă axaţi pe REZULTAT, pentru că asta poate stârni temeri prea mari, incertitudini sau alte presiuni, care să vă determine să amânați ceea ce vă doriți.

 Concentraţi-vă pe prezent!!

A vă uita la Sine și la acțiunile întreprinse în timp real, vă ajută să aveți o mai bună conectare cu propria persoană și, implicit, cu realitatea pe care doriți să o construiți legată de obiectiv. Ce observ despre mine aici și acum? Ce fac cu ceea ce văd și cunosc despre mine?

Axarea prea mult doar pe rezultat, poate menține sau întări, în sens negativ, și o gândire liniară care poate bloca, la un moment dat, perspectiva sau poate conduce spre autosabotare. Raportarea doar la concluzii presupune şi o judecată de sine ce poate fi dură.

Planuri mici pe timp scurt

Pentru ca planurile să capete consistenţă, recomand, aşadar, planuri mai mici pe timp scurt. Câţiva paşi pe care să îi faceţi cu sens, pentru satisfacţie şi pentru mai multă încredere de sine.

Defalcați fiecare plan în părți mai mici și bifați reuşitele progresiv pentru a simți atât satisfacția, dar și puterea de sine, puterea personală de care cu toții avem atâta nevoie pentru a face schimbări sau a realiza obiective importante în viață.

Sigur, e realist să menționez, că nu toată lumea trebuie să aibă planuri în același timp sau cu toții să începem chiar din primele zile ale noului an. E esențial să conştientizăm balanța dintre propriile limite și posibilități, să nu ne comparăm în exces cu alții, mai ales că abundența prezentată în jurul nostru poate inocula astfel de credințe. NU toți reușesc numai tu nu poţi! Nu toți au pe cineva doar eu nu sunt capabil să îmi găsesc perechea!

Să aveţi un an bun şi frumos!

Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie