Blog

Telefoanele sau jocurile video nu trebuie demonizate. Se discută, cu precădere, la modul negativ despre aceste instrumente (gadget-uri) şi acest lucru, din pacate, îi va face pe unii, fie să nege realitatea, fie să abuzeze de ea.

În timpurile pandemice, pe care le trăim, casa a devenit pentru mulţi parinţi, birou şi pentru copii, şcoală.

Ce se întâmplă când adultul foloseşte tehnologia frecvent, în spaţiul personal şi ce trebuie să ştie copiii despre tehnologia de comunicare?

În primul rând, părinţii trebuie să stabiliească, prin discuţii, cu copiii, lor noţiuni legate de limitele şi scopurile utilizării acestor instrumente de comunicare.

Astfel, e bine să se înţeleagă că părintele foloseşte telefonul/calculatroul, pentru a îndeplini sarcini de lucru/afaceri.

Mulţi părinţi, deşi încearcă să impună limite copiilor, în privinţa utilizării telefonului, dau un exemplu personal greşit, fiind ei înşişi “victime” ale acestor gadgeturi. Desigur, ele fac parte din viaţa noastră şi, dacă decidem să le utilizăm frecvent, e esenţial să ne asumăm şi impactul acestui comportament.

O reflecţie pentru părinţi ar putea fi şi următorul exemplu:

Gândiţi-vă că aveţi un prieten foarte bun şi alegeţi să îl invitaţi, zilnic, la voi în casă. Timpul pe care îl petreceţi cu el îl dedicaţi doar lui.

Ce se întâmplă în jurul dumneavoastră? Ceilalţi membri ai familiei se vor simţi, la nivel relaţional, excluşi neimportanţi. Curând, va apărea agitaţia, neliniştea, anxietatea, frustrarea sau chiar furia. Asta va duce la izolare şi tristete pentru unii sau la conflicte deschise, pentru alţii. De aceea, părinţii e bine să înţeleagă că sunt oglinzi emoţionale şi, ca atare, să aleagă înţelept şi să se informeze constant despre ceea ce fac şi modul în acre se recomandă să se comporte.

Din alt punct de vedere, copiii nu pot proba consecinţele, unui comportament, pe termen lung. Ei îşi dau seama că nu e bine să utilizeze mult timp elefonul, dar, prin prisma experienţei lor, nu au cu ce compara această noţiune.

Un adult responsabil, accentuez, responsabil, îşi dă seama când consumă, de exemplu, prea mult alcool. Dacă un pahar de vin este prea mult, se poate opri şi tocmai pentru că e conştient de consecinţe.

Aşadar, ce vă recomand este să: 

– stabiliţi sau negociaţi împreună cu copilul, un timp, pentru folosirea telefonului. Nu vă temeţi că aţi putea pierde în faţa lui. Dintr-un astfel de comportament, el învaţă să decidă pentru sine şi să puna limite, în interiorul lui.

– fiţi realişti că, deopotrivă e nevoie de alternative în program, de timp împreună cu copiii, pentru a arata că viaţa de zi cu zi se poate trăi şi altfel

– aveţi ca regulă, mai ales pentru cei mici, transparenţa cu privire la timpul petrecut pe telefon. E bine să fiţi curioşi întrebând adesea despre lucrurile văzute sau chiar învăţate de pe telefon.

Chiar dacă aveţi spaţiu pentru a ţine calculatorul într-un birou, puteţi încerca să îl ţineţi, pentru o perioadă de timp, în living, tocmai pentru face loc şi altor tipuri de interacţiune şi pentru a evita “uitarea” copilului într-un spatiu virtual.

În cazul adolescenţilor puteţi propune, ca alternativă la timpul petrecut pe gadget-uri, acţiuni umanitare, sporturi sau activităţi antrenante. Adolescenţii, pe de altă parte, au nevoie de timp numai cu ei, singuri, cu uşa închisă, în camera lor.

Chiar şi aşa, e important, să amintiţi: “Regula este că stam pe telefon numai 30 de minute”.

Un timp îndelungat, petrecut în mediul virtual, duce şi la dependenţa de senzaţia obţinută prin joc, dacă este vorba despre jocuri online. Ritmul imaginilor, culorile strălucitoare, stimulează anumite zone ale creierului, nucleul accumbens, unde stau ascunse dependenţele. Suplimentar, surplusul de informaţii, în timp scurt şi în mod repetat, produce nevrozare.

Sursă foto: mind-e-fy.com

Valentina Şimon, psiholog sistemic pentru cuplu şi familie