Blog

Multor adulți le vine foarte dificil să vorbească eficient pentru ei. De regulă, consideră că atunci când îl critică pe celălalt sau explică o situație, de mai multe ori, se fac înțeleși în relația cu un alt adult.

Iată 7 reguli utile de care puteți ține cont pentru a vă exprima eficient ca persoană adultă, în relaţia cu ceilalţi

1. Fac clarificări – nu las lucrurile nespuse, neclare pentru mine. Clarificare înseamnă, în primul rând, să exprim ceea ce SIMT (emoţia, trăirea). Exemplu: “Eu mă simt trist/ă atunci când te întorci cu spatele la mine și nu dorești să vorbești/asculți”.

2. Clarificarea va fi întotdeauna prioritară pentru mine, EU ca ADULT, nu pentru a-l convinge pe celălalt. Primul obiectiv este față de mine, de sinele meu, să fiu CONGRUENT/Ă. Adică ceea ce simt și gândesc să fie una cu ceea ce spun.

Exemplu: Dacă sunt mâhnit, nu voi începe să-mi exprim frustrarea criticându-l pe celălalt sau retrăgându-mă bosumflat și tăcut în altă cameră, ca celălalt să își dea seama și să vadă cum mă simt. Îmi voi asuma echitabil verbalizarea stării mele: “sunt mâhnit și îmi vine parcă numai să te critic. Nu știu cum altfel să fac asta.”

3. E important, când vorbesc, să știu de ce spun ceea ce spun și, mai ales ce anume doresc să înțeleagă celălalt din ceea ce îi comunic. Este răspunderea mea, a celui care vorbesc, față de sinele meu, să fiu clară, specifică cu mine.

4. Când doresc ceva, exprim ferm și civilizat părerea, nevoia respectivă. Exemplu: “Am nevoie să îmi eliberezi două rafturi până mâine dimineață”.

5. Când celălalt nu răspunde nevoilor mele, nu-i dau termene lui/ei; ci mă HOTĂRĂSC EU, pentru mine cu privire la cât timp sunt dispus/ă să existe şi să trăiesc situația astfel? Cât pot să acord spațiu în acest mod? Evaluez ceea ce e potrivit pentru mine și-mi pun mie termene, cât mai apropiate de nevoile mele. Exemplu: “Sunt dispusă pentru 3 luni să locuiești aici fără să achiți cheltuieli”.

6. Consolidarea poziției de adult în conversație. Îți întărești sănătos poziția de adult și ajuți (în cazul tău) și copilul din tine. A lua atitudine într-o situație înseamnă a-ți lua apărarea într-un mod sănătos, neacuzator și/sau invaziv față de celălalt. Indirect contribui, astfel, în anumite situații și la a ajuta copilul din tine. El e îndreptățit să simtă furie, dar dacă are un adult care se știe gestiona situaţia, care folosește raționalul și nu se lasă copleșit de emoția de respingere/abandon, atunci devine liniștit și, în timp, încrezător.

7. Evitarea exprimărilor de tip acuzator și asumarea, cu prioritate, a propriilor stări și sentimente. Vorbirea acuzatoare, arătatul cu degetul induce sentimente de vinovăție față de cealaltă persoană, iar față de sine nu lasă să se producă o creștere personală și nu lasă loc de schimbare. Există, mai degrabă, riscul de a se ajunge rapid la un conflict și de a se crea o comunicare închisă, rigidă fără soluționare. Exemplu: “X: Lasă că știu că tu ești de vină pentru ceea ce s-a întâmplat. Din cauza ta mă simt așa rău și niciodată nu ai recunoscut asta.” Y: “Dar ce am făcut? Eu niciodată nu ți-am făcut asta și, oricum, nici tu nu ești mai breaz.” Acesta este un model de comunicare disfuncțională, în care se vorbește foarte generalizat, nespecific, acuzator și unde se observă inducerea vinovăției. O descărcare de emoții fără a fi clar specificată, și în numele căreia fiecare luptă nepotrivit.

Funcțional ar fi: X: “Simt multă durere și furie față de ceea ce ai făcut și aș fi dorit să-mi spui dinainte ce se întâmplă. M-ar fi ajutat să înțeleg mai bine gândurile tale.” Y: “Și eu mă simt dezamăgită și uneori furioasă. Cred că ar fi bine să discutăm mai des despre noi doi și relația noastră.”

8. Acceptarea că mă pot simți și incomfortabil, chiar și atunci când situațiile se discută cu bune intenții. Comunicarea este pentru a ne facilita situațiile și stările, nu pentru a ne face să nu le mai simțim.

Vă doresc interacțiuni fructuoase și nu ezitați să apelați la un specialist neutru care vă poate facilita comunicarea în relații, atunci când din varii motive, subiective pentru fiecare, nu reușiți asta singuri. Specialistul este multiparțial și nu va acționa nici ca arbitru, nici ca judecător, ci va fi de partea fiecăruia.

Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie

Sursa foto:https://q.health.org.uk/

Vă invităm într-o scurtă incursiune către sine, cu ajutorul câtorva întrebări, pentru a conștientiza felul în care vă poziționați, în conversațiile cu partenerul de viață, cu precădere în cele pe care le considerați dificile sau care au un potențial crescut de conflict, cu mari diferențe de opinie.

Un aspect frecvent observat în interacțiunea cuplurilor este apariția inconștientă a luptei pentru putere, în care prioritară este apărarea dreptății fiecăruia. Partenerii consideră că își exprimă părerile, însă, în realitate, apără convingeri generale, prin judecăți de valoare.

O persoană care reproșează adesea celuilalt că este acuzat pe nedrept, poate, în realitate, să trăiască sentimente puternice de vinovăție și să înceapă să se apere printr-o formă nuanțată de victimizare, puternic reactivă.

Acest comportament comunicational își poate avea rădăcina în experiențe traumatice din copilăria timpurie, unde, cel mai probabil, a fost adesea criticat, nu i s-a acordat înțelegere și ascultare. O astfel de persoană va lupta să i se audă vocea. Pentru a putea să vă depășiți condiția de copil frustrat, e recomandat să vă definiți poziția emoțională comportamentală actuală, ca adult.

Am creat mai jos un scurt ghid axat în mare pe comunicarea verbală și comportamentală. Cu ajutorul lui puteţi să evidențiați câteva trăsături personale cu ajutorul cărora să conturați o imagine de sine, să extrageți concluzii, pentru ca, mai apoi, să vă gândiți la un nou mod de acțiune față de sine și, implicit, în relația cu partenerul.

Ca recomandare, scrieţi răspunsurile pe foaie și reflectați asupra lor mai mult timp dacă e nevoie. Discutați apoi cu partenerul și faceți schimb de păreri. În acelși timp, încercați să nu rămâneți la o fază de identificare, ci poziționați-vă cu bunăvoință și curiozitate față de voi înșivă și răspunsurile celuilalt.

1.Cu ce situație considerați că vă confruntați în momentul de față în viața dumneavoastră? Dar acum în prezent în relația din viața dumneavoastră?

2.Atunci când vă aflați într-o discuție, cum alegeți, ca adult, să vă exprimați diferențele de opinie? Descrieți în termeni explicativi!

3.Care vă sunt criteriile după care oferiți un răspuns partenerului dvs. de dialog? (Cu ce scop spuneți ceea ce-i spuneți? Ce urmăriți să obțineți?)

4.Ce gesturi ați observat că faceți? Descrieți-vă comportamentul și gestica!

5.Care vă este tonul vocii în comunicarea cu partenerul?

6.Cum vă dați seama că este nevoie să modelați/îmbunătățiți sau să schimbați un comportament sau atitudine a dumneavoastră?

7.Ce perioadă tranzitați în viața dumneavoastră personală? În ce moment al vieții considerați că vă aflați?

8.Cine credeți că vă ajută cel mai mult să tranzitați această perioadă? Specificați cum?

9.Cum vă imaginați că apar schimbările pe care vi le doriți în viața dumneavoastră personală? Faceți o scurtă descriere!

10.Cine considerați că nu ar trebui să intervină atunci când doriți să acționați în sensul schimbării? (sau al optimizării/îmbunătățirii situației. Fiți cât mai specific și personal!)

Continuați următoarele începuturi de fraze cu ceea ce vă vine prima dată în minte:

Consider că certurile/dezacordurile vor continua dacă EU……………….

Consider că certurile/dezacordurile ar continua dacă EA/EL …

Consider că dezacordurile/certurile s-ar diminua dacă EU ..……………..

Consider că dezacordurile s-ar diminua dacă EA/EL …………………..

Uneori partenerului îi este dificil cu mine, pentru că Eu……… ………

Cel mai bun lucru la mine într-o relație este…………………………..

Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie