Blog

Spre bucuria noastră, a celor de la Simon Institute și a colaboratorilor noștri, am trăit, în pandemie, împlinirea umană și profesională de a le fi alături farmaciștilor asistându-i în nevoile lor emoționale, în lupta cu COVID-19.

Mulțumim pentru încredere tuturor celor care au devenit parte din acest program, ca beneficiari. Felicitări pentru tăria și curajul de a se confrunta cu ei și temerile lor prin intermediul psihoterapiei! Îi admir pe toți participantii pentru sinceritatea față de ei înșiși, pentru flexbilitatea de care au dat dovadă în procesul de schimbare și pentru felul în care au muncit cu pentru a obține rezultatele pe care și le doreau.

Terapia necesită dorința și capacitatea de a te transpune în gânduri și situații noi, de a schimba, în urmă acestei cunoașteri și de a accepta noi confruntări, într-un mod pe care nu l-ai mai întâlnit până acum.

Importanța acestei campanii dedicate farmaciștilor din România, pe perioada pandemiei, a fost structurată pe două direcții majore:

1. ajutorul imediat în contextul strict profesional al farmacistului care cuprinde relațiile cu colegii și șefii ierarhici și relațiile cu clienții și
2. contextul personal al fiecăruia, care cuprinde relația cu el însuși și cu familia.

Toți cei care au participat în acest program au relatat un nivel de stres crescut, conflicte manifeste sau nu cu colegii și șefii ierarhici, presiune emoțională în relațiile cu clienții, epuizare fizică și psihică.

Toate aceste stări erau “transportate” și transferate acasă, spre cadrul lor personal, spre familia lor, influențând și determinând la schimbare. Această schimbare nu era mereu dorită sau conștientă și, atunci când era, nu avea neapărat o formă concretă ducând la conflict, autoizolare, confuzie, insomnie și tulburări de alimentație.

Dar pe farmaciștii beneficiari ai programului, acest lucru nu i-a împiedicat să meargă mai departe. Au fost puternici să caute răspunsuri și rezolvări. Au aflat și au clarificat că Rezolvarea nu înseamnă neapărat forma ideală generală de împăcare, ci poate însemna conștientizare, motivare pentru decizii noi cum ar fi, de exemplu, o separare sănătoasă, înțeleasă și benefic aleasă pentru propria persoană.

Rezolvare înseamnă acceptarea noului oricât de mult i te-ai opus înainte. Rezolvare înseamnă acceptarea limitelor proprii, dar și ale celorlalți; înseamnă descoperirea și acceptarea că Nu POT să schimb și merg mai departe. Astfel, se ajunge la reducerea nivelului de stres interior izvorât din dorința neapărată de a fi altfel decât POT FI acum.

Putem spune, cu o mare satisfacție sufletească și profesională, că clienții noștri farmaciști au fost foarte conștiincioși și prezenți, responsabili și asumați.

Psihoterapeuții Simon Institute și colaboratorii noștri, am avut onoarea și plăcerea, în unele dintre cazuri, de a completa ședințele de terapie cu participarea partenerului de cuplu, venit pentru sprijin sau dorind, la rândul lui, schimbări, ședințe de terapie cu obiectiv propriu și apoi pentru cuplu.

Ne-am bucurat să aflăm, din gândurile cu care am fost răsplătiț de clienții noștri, faptul că beneficiile au fost multiple și semnificative pentru fiecare:

1. conștientizarea, rezolvarea sau învățarea de a trăi cu traumele din trecut;
2. schimbarea tiparelor emoționale prin învățarea comunicării eficiente și repoziționarea printr-o nouă atitudine față de sine și față de partener sau familie,
3. starea de bine personală (ieșirea din tiparul de victimă sau atacator);
4. armonie în cuplu după ani de conflict, resetarea relațiilor cu copiii, reprioritizarea nevoilor personale; identificarea nevoilor reale și comunicarea lor în termen util și sănătos;
5. identificarea unui model sănătos de alegere a unui partener pe viitor și ieșirea din tiparele nefericite de viață, întreruperea tiparelor nefuncționale în familie și capacitatea de a identifica tipare noi funcționale;
6. valorizarea sinelui și detașarea față de stima de sine scăzută a părinților și a fricilor acestora
7. imensă satisfacție și bucurie de a trăi cât mai aproape de dorințele proprii, de a le putea exprima în mod neutru fără atac sau umilință și de a putea decide în funcție de propria persoană și nu în funcție de fricile și amenințările celorlalți, practică a imaturității lor.

Felicitări, încă o dată, dragi participanți în proiectul Simon Institute și vă mulțumim, încă o data, pentru încredere și apreciere!

SIMON INSTITUTE și colaboratorii

Testimonial beneficiar al programului “Ajutor psihologic pentru farmaciști în pandemie”

“În viziunea mea, terapia trebuia să fie leacul meu pentru suflet. Mai avusesem parte de “sfaturi”, dar niciodată atât de lăuntrice și pătrunzătoare! Asta până când prin intermediul programului gratuit dedicat asistenților și farmaciștilor, am întâlnit-o virtual pe Nora Toma, omul care mi-a deschis orizontul căutării, acceptării propriei mele persoane!! Sunt fericită că s-a întâmplat așa. Aș recomanda-o oricând cu cea mai mare deschidere. Fără Nora, nu aș fi reușit să mă înțeleg, accept şi iubesc! Am primit, cu ajutorul ei, ceea ce universul îmi tot oferea, dar nu ştiam să deschid brațele!!! Astăzi, după 2 luni, în care doar Nora mi-a acordat timp și spațiu să vorbesc “cu sufletul”, astăzi mă regăsesc pe drumul pe care nu am mai fost niciodată, deși, uneori îl intuiam!!! Am aflat că mă plac, mă accept și nu sunt datoare nimănui; că, normalitatea la care visam să ajung este, de fapt, starea mea de bine. Am învăţat cum să fac să îmi fie bine mereu!!! MULȚUMESC Simon Institute!!!”

Mă tot gândesc de ceva vreme să scriu despre acest subiect, iar astăzi am fost inspirată de o întâmplare.

Cum nu mi-am luat pachet de-acasă, am înhățat din cuier masca devenită deja un accesoriu obișnuit și m-am pornit spre magazinul din apropiere. Pe drum, arunc câte o privire tristă spre ușile închise ale fast food-urilor ce, nu demult, musteau de arome și clienți pofticioși, iar acum zac tăcute și goale, când, mai atentă, descopăr cu bucurie că ușa locației în care obișnuiam să mănânc “înainte” era, în sfârșit, DESCHISĂ!

Aproape că nu le-am recunoscut pe vânzătoare cu măștile care le acopereau cu lăcomie chipurile dar, cum m-au întâmpinat cu o ospitalitate surprinzătoare, am avut sentimentul că împărtășim bucuria regăsirii în “normalitatea de dinainte”.

Mi-am luat o ciorbă și am savurat apoi, cu fiecare lingură, deopotrivă licoarea proaspătă și aburindă cât și atât așteptata reîntoarcere la normalitate.

Îmi era dor de senzația asta atât de reconfortantă, atât de liniștitoare! Desigur, revenirea la normalitate a venit împachetată cu aglomerația din trafic, cheltuirea banilor pe multe lucruri care “trebuie”, dar care, în realitate nu ne sunt necesare, cu rezolvarea multo probleme curente sau a celor tot amânate de vreo 3 luni.

Sper să nu mă pierd în tumultul acestor vechi “normalități” și să păstrez cele 3 lucruri pe care le-am învățat ca fiind importante din experiență pandemiei:

-recunoștința pentru lucrurile aparent banale pe care le am și pe care am înțeles cât de ușor le pot pierde;

-apropierea emoțională mult mai autentică de fiul meu;

-responsabilitatea față de comunitatea în care trăiesc.

Îmi amintesc că, înainte de Covid, când îi vedeam la televizor pe japonezi cum poartă mască fiind răciți, să nu-i îmbolnăvească și pe ceilalți, mi se părea exagerat și nefiresc.  Îmi amintesc, de asemenea, că s-a întâmplat să-mi duc fiul la grădiniță deși era răcit sau să vin la serviciu deși eram “moartă-coaptă” de vreo viroză.

Dar, din experiența acestei pandemii, am învățat să am grijă nu doar de mine însămi și familia mea, ci și de cei din jurul meu, fiindcă numai astfel putem trăi sănătoși împreună.

Dragi colegi, mă bucur că după aceste 3 luni de pandemie ne regăsim sănătoși cu toții! Și, cum vara abia a-nceput, și simțim nevoia să ne mișcăm după atâta izolare, lăsăți temerile deoparte, dar păstrați cu voi măsurile preventive astfel că, atunci când ne întâlnim la serviciu, în magazine, la iarbă verde sau pe unde o să ne mai poarte pașii, să rămânem sănătoși cu toții!

cu gânduri bune, alături de voi, doar la un telefon distanță,

psiholog Isabela Alexandru, 0723303697

Ce înseamnă din punct de vedere psihologic defensa?

Înseamnă formarea unor mecanisme emoționale disfuncţionale (dezvoltate greşit) de adaptare sau de a face față, în anumite situații de relaționare, cu ceilalți sau în cuplu. Defensele sunt un mod ascuns prin care cineva poate fi agresiv, dar nu neapărat și violent. De exemplu, pot fi pornite atacuri emoționale asupra altor persoane sau pot viza chiar sinele persoanei.

Defensa poate fi şi o metodă de apărare pentru individ. Astfel, el evită contactul emoțional cu el însuși.

Iată câteva astfel de exemple:

1. Intrarea în polemici cu scopul de a stabili un adevăr. Este printre cele mai frecvent întâlnite situații și printre cele mai distructive. O astfel de situaţie este foarte vizibilă în cuplu.

Partenerii insistă să detalieze o situație, un comportament, fără a comunica, în esenţă, despre ei. Acesta este un tipar de comunicare disfuncțional și ascunde, de obicei, blamarea celuilalt și lupta pentru putere prin apărarea propriei poziții emoționale în fața celuilalt.

Este un tipar greu de corectat, cu atât mai mult, cu cât fiecare este convins de propriul lui adevăr.

În astfel de situaţii un comportament sănătos este greu de integrat, pentru că, de regulă exprimarea este: “nu simt să fac altfel” (adică nu pot gândi altfel) sau “nu simt ca e just sau bine să fac altfel. Așa e corect”; aspect care, la rândul lui, demonstrează un tip de gândire mecanic/liniar.

2. Tăcerea ca un comportament regulat, atunci când unul din parteneri încearcă să aibă o confruntare.

Tăcerea, ca și atacul este un alt mod nepotrivit de a deține, la nivel emoțional şi relațional, sentimentul de putere. Aplicând această metodă, conștient sau inconștient, fie el sau ea știe că îl enervează pe celălalt, fie nu-și dă seama și se blochează în acest tipar.

Cu siguranță, are legătură cu modul în care a crescut în familia de origine și poate fi întreținut de teamă sau victimizare.

3. Retragerea fizică sau emoțională din conversație sau când unul din parteneri își dă check-out din dialogul de confruntare, neasumându-și rolul de adult în viața sa.

Dacă vin în terapie, mulți dintre partenerii cu un astfel de comportament descoperă că, în acele momente, se transpun în faza copilului rănit din relația cu mama sau tata.

Anxietatea acestei persoane apare în urma legăturii cu relația părinților săi, părinți care se certau agresiv, care trăiau episoade de scandal marital, jigniri etc.

Să știți că mulți oameni atribuie confruntării un sens negativ, o aseamănă cu cearta şi nu o pot percepe ca fiind un mod de asumare emoțională. Confruntarea nu înseamnă scandal, ci o ocazie de întâlnire cu…; de uitat la:…

4. Reprimarea emoțională este, la nivel individual, unul din cele mai întâlnite mecanisme nesănătoase care afectează o mare parte a populației, în special bărbați. De ce? Din cauza convingerilor socio-culturale. Ei au fost “educați” să nu se exprime emoțional, să nu-și arate sentimentele.

La celălalt pol, întâlnim femeia furioasă, în unele situaţii. Furia e, de obicei, manifestată agresiv (fie verbal, fie fizic), dacă ai fost criticat și judecat atunci când ai îndrăznit să o arăți.

Astfel, multe femei descoperă în terapie că se simt vinovate pentru că au acest sentiment și, deși ele sunt conştiente că doresc să-și manifeste furia, la nivel emoțional, trăiesc vina și gândesc că: “nu e frumos pentru o fată să se comporte așa”.

Atunci se declanșează contradicția interioară și atacul asupra celuilalt.

5. Comportamentul evitant care, de regulă poate fi însoțit și de reprimare și neasumare, la nivel emoțional. De obicei, cele două se întrețin unele pe altele ca într-un cerc vicios și, atunci, persoana, mai degrabă mizează pe ceea ce îi este mai cunoscut ca tipar interior decât să se lanseze în noi poziții emoționale care pot provoca schimbarea unui rezultat repetitiv.

Ce este de făcut? Cum se poate interveni și care sunt beneficiile schimbărilor?

Pentru a optimiza și schimba astfel de obiceiuri emoționale, mai întâi, e important ca omul să conștientizeze mecanismele sale și să fie ajutat să le înțeleagă influența nocivă asupra sa și/sau asupra relației cu partenerul. Apoi, pentru ca schimbarea să fie una sănătoasă, pe termen lung și nu doar înlocuirea unui comportament cu un altul în mod mecanic, este esențial să se urmeze un proces de psihoterapie cu ajutorul căruia se vor scoate la suprafață emoții neplăcute, de cele mai multe ori.

În terapie, persoana va învață cum, prin intermediul comunicării verbale, se poate exprima emoția resimțită și, odată cu aceasta, să se producă detensionarea de la nivel emoțional, naturalizarea emoțiilor neplăcute și, implicit, manifestarea fermă dar empatică față de celălalt. Astfel, se deschid căi noi de dialogare, dar se și rup tiparele vechi de interacțiune, nesănătoase.

Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic

Sursa foto: lisamerlobooth.com