În această perioadă de timp cu solicitare majoră asupra psihicului, unii oameni pot trăi stări bruște de dispoziție sau stări emoționale intense cu efecte la nivel fiziologic, inclusiv. Astfel de caracteristici generale descriu, în mare, și atacurile de panică.
De cele mai multe ori, persoana care ajunge să sufere de atac de panică, nu poate ideintifica sau asocia o cauză anume pentru ceea ce trăiește. Primele și cele mai resimțite stări sunt la nivelul corpului: palpitații intense, un fior ca “un curent electric”, senzație de sufocare, cefalee și senzația iminentă de moarte.
La nivel emoțional, apare o frică acută, confuzie, dezorientare, panică intensă sau insomnie.
Din punct de vedere social, cele mai expuse persoane la astfel de manifestări sunt:
– persoanele singure sau cele care frecvent trăiesc o stare emoțională de singurătate
– persoanele în vârstă
– persoanele care în mod curent în viața lor zilnică trăiau o stare de suprasolicitare, fie ea pe linie profesională sau personală
– cuplurile sau familiile dezorganizate sau cu relații disfuncționale acute
Din punct de vedere emoțional, cele mai predispuse sunt:
– cele cu istoric emoțional anxios și/sau depresiv
– persoanele cu o inteligență emoțională scăzută, care de-a lungul timpului nu și-au permis o actualizare constantă a emoțiilor trăite zilnic.
Fie acest tipar a venit din familia de origine, unde nu erau permise manifestările furiei, supărării, plânsului, fricii etc. Și, nu neapărat interzise vehement, verbal ci și prin comportamente frecvente care au creat în copil convingeri prin care el a învățat, mai degrabă, să reprime emoțiile.
Atunci când copiii simt emoții intense pe care le consideră negative, cum ar fi: o frică foarte mare, teamă și neliniște crescută, frustrare accentuată, nevoia de a plânge, metoda la care apelează este, la nivel cognitiv: ,,nu ar trebui să simt așa ceva,, care în consecință va activa mecanisme nesănătoase la nivel emoțional, cel mai adesea reprimare.
Inhibarea și reprimarea emoțională duc mai departe la comportamente distructive, în care aceștia se refugiază încercând să-și găsească o alinare: mâncatul compulsiv, consum exagerat de alcool, jocuri de noroc, fumat excesiv etc.
– persoanele cu o gândire rațională excesivă care au tendința de a da/găsi o explicație rațională aproape la orice și care supra raționalizează ceea trăiesc.
Un mecanism mintal prin care o persoană încearcă mereu să găsească o justificare, o explicație rațională la ceva anume duce la blocarea sinelui și, din nou, nu permite exprimarea emoțională în mod benefic. Inconștient acea persoana recurge astfel la inhibarea emoțională.
În sine, gândirea logică, rațională nu este ceva rău însă, utilizată ca un mecanism de apărare și în exces, orientează persoana, mai degrabă, spre a-și forma ancore în exteriorul ei. La un moment dat ea va intra într-un cerc vicios și va ajunge să depindă de un astfel de mod de reacție, punând o presiune emoțională foarte mare atât pe propria persoană, cât și pe cei din jur.
Puteți recunoaște cu ușurință acest tip de persoane. Ele manifestă nevoia crescută de a avea mereu dreptate, de a se axa frecvent doar pe argumente logice fără a avea păreri personale; caută și cer deseori justificări sau explicații de la ceilalți. De obicei astfel de atitudini conduc spre tensiune emoțională și conflict.
– persoanele cu o nevoie de control foarte mare. Acestora le va fi mult mai dificil să se adapteze, deoarece e o schimbare ce a intervenit brusc, fără a avea posibilitatea de a face alegeri după dorința proprie.
Din acest considerent, pot dezvolta și atac de panică, fiindu-le activată starea de insecuritate emoțională. Noi, în calitate de psihoterapeuți, spunem că o persoană se află în control cu ea însăși atunci când nu dorește să controleze. Confortul emoțional și siguranța de sine reprezintă controlul emoțional.
Tot ce încerci să faci la un moment dat în viață cu disperare, este de fapt insecuritate.
Recomandările generale pe care vi le pot face, sunt ca pe cât posibil, atunci când trăiți astfel de stări, să apelați de îndată la cineva apropiat de încredere care să vă fie aproape fizic. Dacă nu e posibil, încercați telefonic. Spuneți-le ce simțiți, care vă sunt sentimentele și stările ce vă copleșesc.
Atenție însă, nu exprimați doar gândurile de care vă temeți că ar putea duce la ceva catastrofal pentru voi, ci mai ales emoțiile.
Un alt mod prin care puteți să vă ajutați este să scrieți pe o foaie tot ce gândiți și simțiți; să “scoateți din cap”. Vă ajută să nu vă mai gândiți atât de intens la acest subiect.
Dacă vă aflați într-un context abuziv, separați-vă cât mai repede cu putință de acel loc.
Desigur, pe termen lung, e indicat să apelați la un specialist psihoterapeut care să vă îndrume pentru a rezolva tiparele vechi care influențează apariția unor astfel de manifestări.
Valentina Simon – psihoterapeut sistemic cuplu și familie
Sursă foto: https://www.verywellmind.com/
