Cum mesajul insistent al ultimelor zile a fost “să ne protejăm părinții convingându-i să stea acasă”, pun mâna pe telefon și o sun pe mama (aflată la 450 km distanța), să mă asigur că va face întocmai.
Am răsuflat ușurată când mi-a spus că a ales să nu meargă la biserică, dar parcă simțeam în vocea ei acel sentiment de vinovăție care de multe ori roade în suflet și troncăne prin minte tot îmboldindu-te să faci ceva ca să dispară. Am tras aer adânc în piept și, cu cel mai binevoitor glas i-am amintit că “Dumnezeu va primi rugăciunea ta, mamă, de oriunde o vei spune și El, în marea Lui iubire de oameni, cred că-și dorește ca tu să ai grijă de tine, să te protejezi stând acasă.”
Păreau toate bune când, cu toată încăpățânarea pe care i-o cunoșteam, mi-a spus că ea, totuși, o să meargă la magazin măcar la 2 zile ca să-și ia pâine.. Hmmm! Mi-am dat seama atunci cât de greu e să-i convingi pe cei în etate să stea, efectiv, în casă!
Așadar, am tras din nou aer în piept, de data asta și mai adanc și, mai intâi, i-am explicat cu calm pericolele la care se expune, fără a o îngrozi! Iată cum am procedat:
-E bine, mamă, că mergi la magazin pentru că acolo se dezinfectează zilnic, dar nu se face asta chiar după fiecare client și poate că cel dinaintea ta e infectat fără să știe și contaminează aerul, mobila, podeaua din magazin și atunci există riscul ca și tu să iei virusul fără sa știi.
Apoi, am ajutat-o să găsească soluții:
-Uite, pâinea dacă e ținută în frigider sau în congelator poate ține multe zile și, am încheiat prin a-i spune că am nevoie să mă ajute acum stând în casă:
-Dacă stai în casă, atunci eu știu că ești în siguranță și asta mă eliberează de foarte mult stres și îngrijorare și, atunci, pot să am grijă liniștită de nepotul tău.
Bineînţeles că o voi verifica telefonic și, probabil, uneori va fi nevoie să-i reamintesc toate astea.
Orice adult, incluzându-ne părinţii, are nevoie, pentru starea lui de bine interioară, să se simtă util, capabil, de ajutor. În astfel de situaţii, unei firi active și încăpățânate, cum e și mama mea, îi e greu să se accepte vulnerabil, neputincios sau, în accea de a fi nevoit să se supună restricțiilor impuse, chiar şi prin lege.
Deci, după ce epuizați cu ei argumentele raționale legate de riscuri și măsuri de autoprotecție și-i ajutați să găsească soluții la dificultățile pe care le întâmpină din cauza izolării (legate de hrană, de găsirea unei ocupații zilnice sau de nevoia de socializare, căutați-vă cuvintele potrivite ca să-i convingeți că stând acasă vă ajută în felul acesta pe voi. Apoi, puteți să îi liniştiţi că pot fi de mare ajutor sunându-și rudele, prietenii, vecinii, cunoștințele de-o seamă pentru a-i convinge, la rândul lor, că e bine pentru pentru noi toți să stea în casă. Să le oferim puţină credibilitate şi să ne punem nădejdea în ei pentru că pot fi, uneori, mai convingători pentru cei de-o seamă cu ei, decât dumneavoastră.
Așadar, dragă mamă, mă ajuți stând acasă!
Cu gânduri bune, doar la un telefon distanță, psihoterapeut sistemic pentru cuplu și familie Isabela Alexandru.
Sursă foto: http://theconversation.com/